joi, 20 august 2009

Observaţiile lui Tom Kenyon

În primul rând, daţi-mi voie să spun că Hathorii nu ne spun în niciun fel ce să facem. Ei pur şi simplu ne împărtăşesc ceea ce văd în desfăşurarea situaţiilor din lume.
Profeţiile sunt creaturi ciudate. Scopul lor este să ne alerteze cu privire la posibilele efecte, dar acestea nu sunt încrustate în piatră. Uneori folosesc metafora unei anvelope aproape plate pentru a descrie ce se întâmplă cu profeţiile.
Dacă conduceţi maşina şi cineva vă spune că presiunea din anvelopa este scăzută şi că este aproape să se dezumfle, ei vă fac o prevestire. Acum, dacă este să reacţionaţi la asta aşa cum reacţionează unii oameni la profeţii, aţi putea spune: „Oh, Doamne, voi face pană şi nu pot face nimic în privinţa asta.”
Adevărul este că atunci vă limitaţi singuri la o perspectivă foarte îngustă de posibilitaţi. O altă posibilitate mai bogată în resurse, ar fi să luaţi pompa şi să umflaţi anvelopa. Atunci, veţi fi schimbat profeţia.
Profeţiile sunt făcute, prin natura lor, să fie schimbate. Şi puterea de a schimba o profeţie (indiferent cât de îndazneaţă ar fi ea), stă în capacitatea noastră de a alege.
Dar, înainte de toate, trebuie să ştim că avem chiar posibilitatea de a alege.
Acesta este, cred eu, esenţa spuselor Hathorilor. Avem capacitatea (chiar dacă realizăm sau nu) de a alege câmpuri vibraţionale diferite. Şi vibraţiile mai înalte, precum bucuria, aprecierea şi recunoştinţa ne vor conduce spre destinaţii (rezultate) diferite, altele decât frica, mânia şi ostilitatea.
Una dintre cele mai mari provocări, este aceea că am fost făcuţi să credem că posibilităţile noastre de a face alegeri sunt mai mici decât cele cu adevarat existente nativ. Hathorii îndreaptă, în mod clar, critica lor pentru această situaţie asupra religiei şi asupra unora dintre filozofiile auto-limitative ale noastre. Acestea ne-au furat suveranitatea inerentă, prin trecerea responsabilităţilor noastre (spuneţi răspuns – abilitate, adică abilitatea de a răspunde) asupra unor forţe misterioase, dincolo de controlul nostru. A rezultat o scădere a respons-abilităţilor noastre şi asta a condus, cred eu, la impasul cultural de acum.
De eoni, am urmat căile religiilor noastre şi pe cele ale liderilor politici până la marginea abisului, fără niciun comentariu. Dacă vom continua pe acest drum al supunerii oarbe – fără să gândim şi fără să alegem pentru noi înşine – atunci, cred că vom intra într-o perioadă profund întunecată din istoria omenirii. Semnele pentru asta sunt peste tot, numai să deschidem ochii şi să vedem vraja hipnotică făcută în trecut asupra noastră, în masă.
Încă o dată, Hathorii ne reamintesc să folosim metodele pe care ni le-au împărtăşit pentru a transcede limitările vremurilor de acum, ale spaţiului şi circumstanţelor. Acestea includ „Extrazul şi Inima”, Holonul Echilibrului şi holonul Înălţării.
Pot să vă spun cu toată sinceritatea, din propria experienţă şi din spusele multor persoane de pe glob că aceste metode funcţionează. Dar trebuie să folosim această tehnologie interioară pentru a putea ne bucura de benefiile ei.
Oricum, în acest mesaj, Hathorii ne mai împărtăşesc o cale simplă de a ne elibera de sub controlul colectiv al minţii. O numesc Secretul Secretelor şi eu cred că această secţiune a mesajului lor este foarte interesantă.
Aş vrea să vă pot spune cu sinceritate că stăpânesc acest Secret, dar nu aş minţi. Adevărul este că uneori reuşesc să ating sentimentele de bucurie, apreciere şi recunoştinţă, dar uneori ratez în mod groaznic.
Totuşi, am observat că atunci când mă aflu în câmpul vibratoriu al bucuriei, aprecierii şi recunoştinţei, sunt, cumva, izolat de nebunia turbionară a acestor vremuri. Este ca şi cum aş fi suspendat deasupra conflictelor de care eram atât de preocupat doar cu câteva momente în urmă. Şi am mai observat că dacă aceste sentimente continuă suficient de mult timp, împrejurările externe reflectă acest câmp vibraţional. Cu alte cuvinte, motive de bucurie, apreciere şi recunoştinţă ţâşnesc mereu în jurul meu prin serendipitate (n.tr.: fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor ştiinţifice întâmplătoare) şi coincidenţe ciudate, sincronicităţi.
Când cad în vibraţiile joase, în frică, mânie şi ostilitate (adesea atunci când citesc sau urmăresc prea multe ştiri sau când mă las pur şi simplu purtat de vechile mele obiceiuri rele de a-mi imagina cele mai rele scenarii), mă trezesc că mă aflu într-o lume a conflictelor. Serendipitatea şi bucuria dispar, iar lumea care era atât de plină de magie şi de posibilităţi se evaporă în faţa mea.
Dar sunt conştient că aceasta este propria mea creaţie.
Cred ca Hathorii simt o fisură care se adânceşte între cei care aleg să trăiască înălţaţi în vibraţia bucuriei, aprecierii şi recunoştinţei şi cei care aleg să trăiască în vibraţia fricii, a mâniei şi ostilităţii: stările emoţionale dominante care sunt proiectate asupra noastră curent de către mass meia şi de către orânduirea politică.
Rămâne de văzut ce va transpare în jurul acestor probleme în ceea ce priveşte destinul nostru colectiv, dar aceia dintre noi care fac tot posibilul ca să trăiască înălţaţi, vor găsi, fără îndoială, că aceste vremuri sunt interesante.
Un alt mod în care văd eu asta, este ca un dans între arta ascensiunii (a trăi înălţător) şi arta decăderii (a trăi descendent). Dacă ar fi să extind puţin această metaforă a dansului, aş spune că suntem prinşi în Marele Mambo.
Chiar dacă Hathorii nu au spus asta în mod direct, cred ca unul dintre cei mai mari aliaţi ai noştri pe parcursul acestor vremuri, este simţul umorului. În cele din urmă, din cel puţin o perspectivă, totul este o mare glumă, o glumă pe seama noastră. Şi cu siguranţă, aceia dintre noi care vom reusi să ne păstrăm umorul intact, vom avea multe oportunităţi să râdem de noi, de prostia patetică a liderilor nostri şi de marele dans mayaş (lumea iluziei), pe măsură ce valsează dinspre Vechea Lume spre noua realitate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire