Detoxifierea psiho-spirituala

Ganduri si observatii

Tom Kenyon

De-a lungul celor aproape treizeci de ani de experienta in munca de consiliere psihologica si in phihoterapie, am observat numeroase forme de toxicitate mentala si emotionala, atat la clientii mei, cat si la mine insumi.

Am observat, de asemenea, modul in care se comporta corpul si mintea sub influenta acestor toxine, cum se manifesta si cum se modifica sau neutralizeaza acestea, in timpul procesului de transformare.

In acest scurt articol, as dori sa va impartasesc unele dintre constatarile mele, in speranta ca ele vor veni in sprijinul celor care au o astfel de toxicitate si/sau al celor care folosesc tehnici de transformare cu alte persoane.

In primul rand, haideti sa definim termenii la care facem referire. Cuvantul psiho-spiritual este un termen compus, derivat din doua cuvinte: psihologic si spiritual. Aici, acest concept se refera la locul in care se intalnesc aspectele psihologice, cu cele spirituale. Iar acesta este taramul mintii si al emotiilor, in care materialul psihologic influenteaza experienta spirituala. Si tot aici, dimensiunile spirituale ale oamenilor pot (si adesea o si fac) influenta aspectele psihologice.

Dati-mi voie sa va dau un exemplu referitor la ceea ce spun.

Dumnezeul Emmei

Cu multi ani in urma, mi s-a adresat o femeie care era depresiva. Sotul sau, in varsta de patruzeci si ceva de ani, murise, in urma cu noua luni, in urma unei boli terminale; odata cu disparitia lui, ea isi pierduse cel mai bun prieten si partenerul iubit. Si mai mult, ea il ingrijise singura in ultimii doi ani de boala. Din cauza acestei pierderi, ea isi pierduse orice interes fata de lume si se simtea tot mai izolata de grupul sau de prieteni. In mod cert, ea parcurgea o perioada prelungita de durere.

In timpul primului nostru interviu, am intrebat-o care erau pasiunile sale si ce anume o interesa, pentru a vedea ce parghii as fi putut folosi pentru a-i veni in ajutor. Ea a mentionat, in treacat, ca fusese pasionata de gradinarit, dar renuntase la aceasta indeletnicire preferata, pentru a-si ingriji sotul.

Imi era clar faptul ca Emma (nu este numele ei real) traia acum o viata impovaratoare, care a facut-o sa se identifica pe sine doar cu femeia care isi ingrijise sotul. Si, fiindca el nu mai era prezent in viata sa, ea nu mai stia cum sa o ia de la capat.

Acesta era un material psihologic clasic, iar prima mea sarcina, ca terapeut, era sa o ajut sa gaseasca o cale prin care sa-si reia relatiile cu oamenii si sa-si gaseasca un scop in viata.

Am ales sa o aduc pe Emma intr-o stare de introspectie receptiva, prin intermediul hipnnozei medicale ericksoniene, care foloseste povesti metaforice, pentru a activa potentialul de vindecare ascuns in lumea noastra launtrica.

Eram destul de familiarizat cu starile mentale generate de hipnoza ericksoniana, fiindca o folosisem in practica mea timp de zece ani (pana in momentul in care Emma mi-a solicitat ajutorul). Dar, nu eram pregatit pentru ceea ce a facut Emma cu metaforele pe care le-a creat.

Deoarece ea se ocupase cu gradinaritul, am creat o poveste care aborda situatia sa, prin intermediul unei metafore privind o planta ce trebuia replantata.

Unul dintre aspectele cele mai frumoase ale hipnozei ericksoniene este faptul ca mintea subconstienta recunoaste, in primul rand, mesajele metaforice referitoare la o persoana. Astfel, Emma a inteles mesajul implicit, ca planta respectiva o reprezenta pe ea.

In aceasta poveste, o planta crescuse peste marginile ghiveciului sau si avea nevoie sa fie replantata intr-un vas mai mare. Atunci cand planta a fost pusa intr-un vas mai mare, ea (planta) a intrat intr-o stare de soc, fiindca era foarte mult spatiu, iar ea nu stia ce sa faca cu el. Apoi, i-am transmis Emmei sugestia ca radacinile plantei incepusera sa se raspandeasca peste tot in pamant, fara ca planta sa stie acest lucru si ca aceste radacini incepusera –in mod automat – sa absoarba toti nutrientii de care planta avea nevoie pentru a creste, fara a sti macar ce anume se intampla.

Prin intermediul acestei povesti atat de meraforice, am creat o sursa puternica la care sa poate apela subconstientul Emmei. Eram convins ca ea va folosi metaforele drept mijloace de a crea noi resurse interne, care sa-i permita sa-si extinda radacinile in exterior, in lume si, in cele din urma, sa restabileasca contactele sociale (o sarcina psihologica foarte importanta). Dar nu mi-as fi imaginat niciodata ca aceasta femeie atat de depresiva, in varsta de peste 70 de ani, ar fi putut reusi sa treaca dincolo de perceptia personala, in taramul transpersonal.

Spre sfarsitul povestii, Emma a inceput sa planga incetisor. Apoi, a izbucnit in hohote de plans. Dupa cateva minute, timp in care m-am oprit, oferindu-i Emmei spatiul necesar pentru a-si manifesta pe deplin emotiile, hohotele sale s-au potolit, iar ea a inceput sa zambeasca. De fapt, chipul sau zambea serafic.

Mi-am terminat povestea, care a constat dintr-o serie de mesaje ascunse, adresate mintii subconstiente, prin care Emma sa poata descoperi resursele interne care sa o scoata din starea de depresie si sa-i ofere noi posibilitati de a relationa cu lumea.

Apoi, in acest punct, am observat ca respiratia sa a devenit extrem de linistita – semn ca procesase ceva la un nivel foarte profund al constiintei.

Am ramas in tacere alaturi de Emma timp de cateva minute, pana cand a deschis ochii. Mai intai, ea a privit pe fereastra lumina soarelui de dupaamiaza, care imi invada biroul. Apoi, m-a privit zambitoare..

Am intrebat-o ce se intamplase, iar ea a descris cum devenise o planta, redandu-mi toate mesajele adresate plantei, pe care le percepuse ca fiindu-i adresate ei. Catre sfarsitul povestii, ea a simtit cum doua maini barbatesti o ridica spre cer. Acest lucru s-a petrecut doar atunci cand ea ajunsese singura in inalturi (planta fiind Emma insasi), cand a realizat ca acele maini ocrotitoare erau mainile lui Dumnezeu.

Apoi, Dumnezeu i-a vorbit la fel de clar cum ii vorbisem eu. El i-a spus ca facuse pentru sotul sau tot ceea ce fusese posibil si ca nu trebuie sa isi faca griji. Emma era foarte emotionata cand mi-a relatat aceasta parte a povestii, care, dupa cum a mentionat ea, se intamplase atunci cand izbucnise in hohote de plans, in timpul sesiunii.

Conform spuselor Emmei, Dumnezeu a purtat-o, ca planta, prin nori, asezand-o apoi cu fermitate pe pamant.

Uneori, sunt anumite momente magice in care un client patrunde cu succes in esenta unei probleme fundamentale; adesea, in acele momente poti simti ca problema respectiva s-a rezolvat deja, cumva in mod magic. Si nu mai trebuie decat un pic de timp, pentru a vedea cum solutia se va revela in viata persoanei respective. Noi traiam unul dintre acele momente, iar eu si Emma ne zambeam unul altuia, simtind, cred eu, ca totul va fi in regula.

Am intrebat-o pe Emma, cu nonsalanta, daca imi putea spune cum i-a aparut imaginea lui Dumnezeu. Fara a scapa niciun amanunt, mi-a spus ca, in realitate, El avea parul alb si o barba lunga si alba. Si mi-a mai spus ca, atunci cand El a adus-o inapoi pe pamant, ea stia ca va fi bine din toate punctele de vedere.

I-am multumit Emmei pentru ca mi-a impartasit experienta sa si am programat o noua intalnire peste doua saptamani, doar pentru a vedea cum merg lucrurile.

Emma care a intrat in biroul meu, dupa doua saptamani, abia daca mai aducea cu femeia depresiva care intrase atunci pe usa mea.

Aceasta Emma era fericita si sigura pe ea. Mi-a spus ca, imediat dupa sesiune, se dusese la un magazin de gradinarie si isi cumparase ghivece noi pentru plantele de acasa. De asemenea, isi reluase legaturile cu vechii sai prieteni si m-a informat ca agenda sa sociala era acum mult prea plina pentru a mai avea timp sa ma revada – o afirmatie cu care am fost intru totul de acord.

Experienta Emmei din biroul meu a fost un minunat exemplu al modului in care materialul psihologic poate fi influentat sau transformat, prin intermediul unei experiente spirituale.

Situatia dificila a Emmei era specifica celor care le poarta mult timp de grija unor persoane dragi si pe care le pierd, apoi, din cauza bolii. Atunci, apare, adesea, o pierdere a identitatii de sine a celui ce “acorda ingrijire”, care duce la un alt nivel de zadarnicie.

In cazul Emmei, unul dintre cele mai interesante aspecte este faptul ca dezagregarea depresiei sale s-a produs prin intermediul unei „fantezii” spontane. Iar aceasta „fantezie”, generata de raspunsul sau subconstient la o metafora ericksoniana, a condus-o intr-o experienta transpersonala clasica. Adica, ea a patruns intr-un taram al fiintei sale, care i-a transcens personalitatea – o lume sacra, in care ea a simtit prezenta „mainilor lui Dumnezeu”, care au eliberat-o din hatisurile depresiei.

Aici, as vrea sa clarific ce anume vreau sa spun prin „fantezia” Emmei. Experienta sa a avut loc in biroul meu, in contextul unei interventii psihologice. In acest gen de abordare, experientele de tipul celei traite de Emma sunt numite „fantezii”, fiindca sunt experiente asemanatoare visarii. La modul general, acest gen de “fantezii“ nu sunt considerate ca fiind reale, de catre profesionistii in domeniul sanatatii mentale – ci, mai degraba, ca un fel de expresie mental-emotionala a implinirii dorintelor psihicului. Sincer sa fiu, de fapt, nu stiu daca intalnirea Emmei cu Dumnezeu a fost o „fantezie”, sau, mai degraba, o interventie mistica a Divinitatii Insasi. In acest caz, misterul este:cine a intervenit cu adevarat?

Ca terapeut, telul meu era pragmatic: sa o ajut pe Emma sa iasa din starea de depresie. Daca intermediarul raspunzator de aceasta revenire a fost Dumnezeu Insusi, atunci asa sa fie. Daca a fost vorba doar de o „fantezie” creata de subconstientul Emmei, atunci, asa sa fie.

O sa va spun si asta. Atunci cand Emma era in starea de transa hipnotica profunda, eu am simtit o prezenta spirituala palpabila in incapere – o stare de gratie transcendenta. Nu pot spune care era natura acestei prezente. Dar, pot spune ca am fost profund miscat de simplitatea si eleganta intalnirii pe care a avut-o Emma, cu propria sa viziune asupra lui Dumnezeu.

De asemenea, este interesant faptul ca Emma L-a identificat pe Dumnezeu drept un batran cu par alb si barba lunga si alba. Am lucrat cu sute de oameni, din diferite medii culturale si religioase, si, aproape in fiecare caz, Divinitatea s-a manifestat in conformitate cu asteptarile si credintele fiecaruia dintre ei.

Indiferent de natura intalnirii Emmei cu Dumnezeu, aceasta a avut un efect profund asupra sa. Efectiv intr-o singura sesiune, a pus capat depresiei si efectelor acesteia si i-a schimbat comportamentul – de la o totala izolare, la reintegrarea in lume si reluarea relatiilor cu prietenii sai. Aceasta este o schimbare radicala, care s-a produs gratie naturii spirituale sau transpersonale a Emmei, care a informat (sau influentat) natura sa psihologica.

In cazul Emmei, intalnirea cu taramurile transpersonale ale fiintei sale a dus la declansarea libertatii personale.

Cu toate acestea, uneori, oamenii au alte tipuri de reactii la experientele transpersonale, care au fost generate prin stari modificate de perceptie. Asemenea reactii sunt foarte personale si, conform observatiei mele, variaza enorm de la o persoana la alta.

In urma cu cativa ani, am sustinut o prelegere si o demonstratie de vindecare prin intermediul sunetelor, in cadrul unui mare congres din Germania. Aceasta sesiune de vindecare a scos la iveala o serie de energii si tipare de sunet transformatoare. In cazul acestei prezentari, a fost fascinant faptul ca multi dintre oamenii aflati in sala respectiva s-au simtit inaltati sufleteste si inspirati de sunete, in timp ce o mica parte dintre ei au spus ca sunetele le produsesera greata si iritare.