Detoxifierea psiho-spirituala Partea a III - a

Nadis-urile

In viziunea mea, mai exista un aspect care joaca, uneori, un rol in purificarea psiho-emotionala, iar acesta este sistemul subtil al nadis-urilor. Desi aproape necunoscute in vest – exceptie facand studentii indieni si yoghinii budisti – sistemul de nadis-uri este conectat cu toate chakrele importante ale corpului. Atunci cand sunt activate, ele pot genera tot felul de efecte neobisnuite.

Acum cativa ani, eram in Kathmandu, Nepal, si eram initiat in Powa, o tehnica de meditatie tibetana, care il invata pe practicant sa treaca in mod constient prin procesul mortii si, cumva, sa determine conditiile reincarnarii sale viitoare. Cel care ma initia era un Maestru tibetan Powa, care traise multi ani in sihastrie, in Tibet. El nu vorbea deloc limba engleza, iar eu nu cunosteam decat cateva cuvinte in limba tibetana. Un prieten de-al meu, calugar, imi servea drept translator.

Desi nu intelegeam ce spunea Maestrul Powa, pana cand cuvintele lui imi erau traduse de catre prietenul meu, puteam simti un suvoi intens de energie subtila care se misca inspre mine, pe masura ce Maestrul recita din textele stravechi.

La un moment dat, catre finalul Initierii, am simtit o infuzie clara de lumina alba, pura, care se misca prin toate chakrele mele si prin reteaua de nadis-uri.

Dupa ce Initierea s-a incheiat, prietenul meu mi-a tradus ultimele instructiuni ale Maestrului, care spunea ca aceea fusese o Initiere puternica si ca era posibil sa am o purifcare la nivel fizic.

Am plecat de la locul Initierii si m-am intors in camera de hotel, pentru a face din nou meditatia, ca sa-mi reamintesc etapele. Uitasem ultimele cuvinte ale Maestrului; am facut un dus si m-am bagat in pat. In mijlocul noptii, m-am trezit bolnav de moarte. In locul fluxului luminos, am simtit prin nadis-urile mele o energie lichida, intunecata, maloasa, care iesea prin mine. Imi era greata si aveam o durere de parca imi crapa capul. M-am gandit ca poate contractasem o gripa sau mancasem hrana otravita. Starea proasta a durat cam opt ore, apoi, treptat, s-a domolit. Abia atunci mi-am amintit cuvintele de despartire ale Maestrului.

Aceasta a fost o reactie clasica de purificare psiho-spirituala, sau detoxifiere cauzata de intensitatea luminozitatii care a fost transmisa prin caile mele energetice, de catre Maestrul Powa.

Am avut si alte reactii similare de purificare, in cadrul unor alte intalniri spirituale, asa ca, pentru mine, astfel de incidente au sens.

Atunci cand Maestrul Powa citea textele stravechi, el era, in primul rand, o linie energetica de forta si putere spirituala, pe care o directiona catre mine. Experienta mea subiectiva in cadrul acestui proces a fost o infuzie de lumina in interiorul nadis-urilor. Aveam senzatia ca fierb sub afluxul imens de lumina din interiorul meu.

Cand textul a trecut la instructiuni privind metoda actuala a practicii Powa, lumina din mine s-a transformat intr-o lumina pura, alba – o forma de luminozitate care reprezinta o comoara pentru budistii tibetani. Aparitia acestei lumini pure reprezinta un semn clar (in tezaurul traditiei budismului Tibetan) care atesta faptul ca o anumita persoana a patruns in insasi constiinta pura (bodhicitta) . In prezenta acestei lumini, am intrat intr-o stare de extaz.

In aceasta stare de extaz, nu am inregistrat cu adevarat ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat Maestrul si care se refereau la posibilitatea aparitiei unei detoxifieri fizice.

La cateva ore dupa Initiere, cand m-am trezit din somn, nadis-urile mele nu mai erau luminoase. Erau pline de namol, de negativitate neprocesata, de conflictele mele nerezolvate, de obstacole si mizerii. Eram plin pana la refuz cu propriul meu “caca” (rahat).

Ca sa folosesc o metafora care descrie, de obicei, procese similare, apele constiintei mele fusesera tulburate, iar noroiul de la fund fusese involburat si iesise la suprafata.

Cum sa abordam detoxifierea psiho-spirituala

Principiul de baza pe care il aplic, atunci cand am de a face cu detoxifierea psiho-spirituala, este unul pragmatic.

In primul rand, atunci cand acel “caca” este tulburat, cred ca e bine sa punem problemele care apar, in contextul potrivit. Desi senzatiile pot fi greu de suportat, in cele din urma, este bine ca amintirile reprimate, emotiile si/sau toxinele sa fie curatate din sistemul corp/minte.

Un prim aspect este faptul ca punctele de sprijin din zona de confort este diferita de la caz la caz.

In general, cu anumite exceptii, daca reactia la procesul de purificare este provocata printr-un catalizator transformator, atunci ea se va rezolva, in cele din urma, de la sine. Adica, atunci cand reactia se manifesta, ea isi va diminua singura intensitatea. Arta de a gestiona purificarea psiho-spirituala consta in gasirea unei modalitati de a lasa senzatia si experienta sa se manifeste, pur si simplu, fara a incerca sa le schimbam sau sa le facem mai suportabile.

Atunci cand am trait o intensa reactie de purificare, in Kathmandu (ca rezultat al puternicei Initieri Powa), nu am avut nimic altceva de facut decat sa o accept, asa cum se manifesta ea, chiar daca ma simteam ca un rahat. Nu aveam energia necesara pentru a ma da jos din pat, nici chiar pentru a merge sa vizitez Bodinath, inainte de plecarea cu avionul, desi acesta este unul dintre cele mai sacre situri ale budistilor tibetani.

Si este adevarat faptul ca, dupa vreo opt ore de greata intensa si alte patru ore de stare proasta generala, totul s-a rezolvat de la sine.

Daca reusiti sa gasiti o cale de a-i permite reactiei de purificare (detoxifierii) sa-si urmeze cursul, ii veti putea face fata in cel mai eficient mod.

Considerente medicale

In general, atunci cand aveti de a face cu detoxifierea psiho-spirituala, cred ca este important sa separati orice senzatie de discomfort fizic, de ceea ce ar putea fi o problema de sanatate.

De obicei, reactiile de purificare nu implica dureri acute. De aceea, daca apar dureri fizice, este vital sa aflati daca este vorba, sau nu, despre o problema medicala. Daca durerea este intensa si persistenta, va recomand sa faceti un control medical. Este mai bine sa fiti in siguranta, decat sa regretati, dupa cum se spune. Atunci cand cereti asistenta medicala in legatura cu anumite reactii legate de purificarea psiho-spirituale, va sugerez sa fiti discreti.

Daca aveti febra mare (peste 39 de grade), masurata cu termometrul, nu estimata de voi, atunci va trebui sa apelati la un doctor. Spun acest lucru, fiindca, uneori, oamenii se infierbanta foarte tare, atunci cand energia subtila se misca prin nadis-uri. Ei pot chiar sa transpire, din cauza a ceea ce yoghinii numesc febra psihica. Acest gen de febra este un rezultat al reactiei de purificare – dar, in mod uzual, ea nu determina cresterea temperaturii si, foarte rar, temperatura poate creste peste 39 de grade.

Daca aveti stari de greata insotite de dureri la nivelul organelor interne, e posibil sau nu sa aveti probleme de sanatate. Daca simptomele sunt insotite de febra (din nou, masurata cu termometrul) , atunci este foarte posibil sa fie vorba de vreun virus sau vreo infectie. Daca nu aveti febra, e posibil sa fie doar o puternica reactie de purificare. Daca sunt prezente atat starea de voma, cat si febra, apelati, bineinteles, la asistenta medicala.

Rezumat

Atunci cand ne confruntam cu purificarea psiho-spirituala – sau cu o purificare, in general – cred ca unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie luate in considerare este sa acceptam reactiile ca fiind normale, desi ele sunt cat se poate de neobisnuite.

Atunci cand aveti reactii de purificare, folositi-va simtul practic. Asigurati-va ca nu e vorba de vreo problema de sanatate si gasiti o cale de a accepta experienta asa cum este, pana ce se va rezolva de la sine.

Ori de cate ori sunteti afectati de reactiile puternice ale purificarii, intelegeti ca sistemul vostru corp/minte se lupta pentru a se curata de negativitate. In aceasta privinta, corpul vostru are propria-i intelepciune si inteligenta innascuta. Aveti incredere in ele.

Detoxifierea psiho-spirituala Partea a II - a

GANDURI SI OBSERVATII - TOM KENYON

Relativitatea perceptiei

Cercetatorii in domeniul neurologiei au ajuns la concluzia ca creierul fiecarui om este diferit si unic. Desigur, exista structuri si functii comune, dar modul in care se interconecteaza si functioneaza aceste zone din creierele noastre difera enorm de la o persoana la alta. Asemenea fulgilor de nea, nu exista doua creiere identice.

De aceea, si perceptia despre lume este unica si personala. Doua persoane care asculta aceeasi piesa muzicala sau aceleasi sunete pot avea, cu usurinta, reactii diferite. Iar aceste reactii foarte personale au la baza modul in care creierele lor proceseaza sunetul, dar si simtul individual de sine (in functie de experientele si credintele culturale).

Cu totii avem gusturi unice in ceea ce priveste sunetele si muzica, dar aici ma refer la aspecte mai profunde decat simplele preferinte – la ceva ce are de a face cu modul in care pastram la un loc perceptiile noastre asupra realitatii.

Faptul ca ne cream propria perceptie asupra realitatii poate parea un concept neobisnuit pentru unii. Dar, pentru mine, fiindca am lucrat multi ani cu stari modificate de constiinta, ideea este evidenta, daca privim dincolo de aparente.

Ganditi-va la perceptia timpului. Tehnocultura noastra vestica sustine conceptia consensuala, conform careia timpul actioneaza indiferent de perceptia noastra. Si chiar daca acest lucru este adevarat in cazul ceasurilor (de exemplu, timpul mecanic), nu acelasi lucru este valabil in cazul perceptiei noastre personale asupra timpului (biologic si psihologic).

De exemplu, daca participati la un seminar sau faceti ceva care va mentine atentia treaza, timpul parca „zboara”, odata cu vorbele. Dar daca sarcina pe care o indepliniti este plictisitoare si nu va antreneaza mintea, atunci timpul „se misca precum melcul”.

Exista si o alta zona a experientei umane, in care perceptia timpului poate fi modificata in mod semnificativ – visele. In timpul visarii, creierul produce o multime de unde Teta si Delta, care sunt unde cu actiune lenta. Atunci cand se produc astfel de unde de joasa frecventa, exista tendinta ca atentia noastra sa se focalizeze asupra lumii interioare. Perceptia noastra asupra lumii exterioare si simtul spatiului si timpului se modifica, iar lumile launtrice ale perceptiei noastre tind sa devina mai pline de viata.

Visele pot fi extrem de neobisnuite, irationale si, adesea, pot modifica natura perceptiei timpului. De exemplu, ati putea vedea in vis un ceas. Iar acest ceas din vis ar putea incepe sa functioneze in mod irational. Limbile sale ar putea sa se roteasca in sens invers, indicand faptul ca visul va poarta inapoi, in timp. Sau, limbile se por roti inainte, cu mare viteza, indicand faptul ca sunteti purtati intr-un timp din viitor. In „lumea reala”, o asemenea intamplare ne-ar face sa cautam motivele defectarii ceasului. Dar, in vise, acest gen de ciudatenii sunt acceptate, de obicei, ca manifestari ale naturii specifice realitatii din vis.

Daca meditati in mod constant sau practicati alte tehnici de introspectie, presupun ca ati intalnit o alta forma deperceptie modificata a timpului. Cei care mediteaza afirma, in mod obisnuit, ca perceptia lor asupra timpului se intensifica, se diminueaza sau, in anumite cazuri, inceteaza complet.

Este interesant faptul ca oprirea timpului este insotita adesea de o incetare temporara a respiratiei. Pe moment, persoana nu mai respira. Iar in aceasta fereastra de liniste, se petrec adesea tot felul de fenomene mentale neobisnuite. Yoghinii din toate traditiile importante descriu aceasta stare unica a corpului si a mintii – numita adeseaSamadhi, in traditia ioghina hindusa.

Traditiile popoarelor indigene ale lumii vorbesc si ele despre oprirea timpului. Pentru ei, aceasta creeaza o fereastra sau un portal prin care se poate patrunde in alte lumi. Iar una dintre abilitatile samanice necesare in aceste traditii este capacitatea de a modifica, prin intentie, perceptia asupra timpului.

Ca vindecator prin intermediul sunetelor, mi se pare fascinant faptul ca, realmente, fiecare traditie samanica foloseste forma sunetului, pentru a deschide porti catre alte lumi. Cel mai obisnuit instrument este, de buna seama, toba samanica. Dar, sunt si alte instrumente ce pot fi folosite pentru inducerea starii de transa.

Capacitatea sunetului de a modifica perceptia noastra asupra timpului si spatiului izvoraste din neuropsihologia creierelor noastre.

Studiile au aratat, in mod clar, ca atunci cand sunetele sau muzica pura – fara cuvinte – sunt procesate de catre creier, se manifesta o tendinta de diminuare temporarta sau chiar o suspendare a functiilor emisferei stangi, cum ar fi logica, limbajul si succesiunea in timp. Totodata, functiile emisferei drepte, cum ar fi perceptia asupra spatiului, inovatia sau paradoxul, se amplifica. Dintr-o perspectiva strict neuropsihologica, acest lucru explica cum si de ce sunt generate experientele neobisnuite, de catre sunete – cum sunt sunetele catalitice pe care le creez in timpul workshop-urilor si muzica psihoacustica pe care o inregistrez.

In taramul activitatii emisferei drepte exista un loc in constiinta, pe care eu il numec taramul Woo-woo, in care lucrurile devin foarte interesante. Este vorba de faptul ca, atunci cand partea dreapta a neocortexuloui chiar functioneaza, perceptia se schimba, iar multe persoane descriu modificari ale modului in care percep timpul si spatiul.

Unii oameni se simt bine si chiar se bucura de modificarea perceptiilor asupra timpului si spatiului; altii se simt amenintati de aceste stari. Diferenta dintre aceste reactii opuse tine de modalitatile diferite de procesare ale creierului si de psihicul fiecaruia.

Modificarea perceptiei asupra timpului si spatiului

Imi amintesc un workshop de acum cativa ani, in care am predat o tehnica de meditatie yoghina, care altera in mod spectaculos perceptia asupra timului si spatiului. Pe la mijlocul cursului, o participanta s-a plans ca percepea prea mult spatiu. De fapt, ea simtea spatiul dintre atomii din corp si era foarte dezorientata din cauza acestei senzatii. Aceasta remarca mi-a indicat faptul ca ea era in mijlocul unei intense activitati a emisferei drepte si, desi ceilalti participanti se bucurau de propriile lor senzatii de spatialitate, ea se simtea in pericol.

De asemenea, ea a spus ca simtea un gust metalic in gura, acesta fiind un fenomen ciudat, pe care l-am experimentat si eu si altii uneori, in timpul unor puternice stari de modificare a constiintei. Eu cred ca acesta este un tip de detoxifiere – subiect pe care il voi aborda imediat. Dar acum, sa revenim la cursanta care experimentase prea mult spatiu.

Logic vorbind, probabil ca aceasta persoana nu a putut vedea sau simti spatiul dintre atomii corpului sau. Simtul vederii noastre nu are capacitatea de a vedea lucruri atat de minuscule precum atomii si, cu atat mai putin, spatiile dintre ei. Iar simtul nostru kinestezic, tactil, nu ar putea inregistra nici el lucruri de dimensiuni atat de mici.

Dar, in cunoasterea yoghina, constiinta poate percepe in mod direct asemenea lucruri, in timpul anumitelor tipuri de stari meditative (ex.: in timpul unei activitati intense a emisferei drepte).

Aceasta persoana s-a speriat de modificarea perceptiei sale asupra spatiului din corp, care i-a violat simtul cunoscut al realitatii si, in loc sa se amuze de aceasta stare sau sa o exploreze, ea s-a temut de intreaga experienta. Starea de disconfort era atat de puternica, incat, in cele din urma, am ajutat-o sa paraseasca taramul Woo-woo si sa reintre in realitatea care-i era familiara. Odata revenita la ”normalitate”, senzatia de spatialitate si starea de neliniste au disparut. Cum am reusit sa realizez aceasta manevra psihologica? Pur si simplu, i-am vorbit despre ceea ce se intamplase. In procesul de limpezire a experientei sale, emisfera cerebrala stanga a fost antrenata si, pe masura activarii acesteia, activitatea emisferei drepte s-a diminuat, punand capat vizitei in taramul Woo-woo.

Istoria personala si toxicitatea emotionala

Pe langa reactiile noastre personale si unice la modificarile de perceptie asupra timpului si spatiului, exista un alt element important in detoxifierea spirituala – istoria personala si toxicitatea emotionala.

Una dintre experientele mele personale legate de toxicitatea emotionala din timpul starilor modificate a avut loc cu multi ani in urma, pe cand participam la o serie de sesiuni de tehnici de respiratie, conduse de un terapeut. In timpul uneia dintre primele sesiuni, am avut senzatia ca sunt inundat de o lumina alba si am trait un puternic sentiment de iubire neconditionata; apoi am iesit din starea de visare, izbindu-ma de un zid de amintiri adanc reprimate.

Timp de un minut, am respirat conform unui anumit tipar de respiratie, iar, in urmatorul moment, am iesit din camera, prins in spirala tumultului emotional. Mintea mea a fost catapultata in trecut, intr-o serie de amintiri timpurii; apoi, subit, m-am simtit rau. Propria-mi respiratie imi mirosea urat si aveam un gust amar in gura.

Pe masura ce instructorul meu ma ghida prin aceasta mocirla emotionala, atat la nivel emotional, cat si fizic, am avut, dintr-o data, o ciudata senzatie mentala – ca o alta versiune de-a mea statea langa mine si vomita. Aceasta ciudata experienta atat de vie a durat cateva minute, apoi, cand dublura mea si-a golit in intregime stomacul, suferinta fizica pe care o simtisem a disparut brusc.

De atunci, am observat ca persoanele aflate sub influenta unor amintiri cu o mare incarcatura emotionala negativa, care fac anumite terapii sau trec prin anumite experiente transformatoare, au, uneori, impulsul de a vomita – iar alteori, chiar fac, fizic, acest lucru,

Uneori, oamenii vorbesc despre un gust amar sau metalic pe care il simt in gura si/sau un miros neplacut, atunci cand elibereaza emotii suprimate. Eu presupun ca, intr-un anume fel, emotiile negative se transpun intr-o energie subtila care are proprietati toxice. Iar uneori, aceste toxine energetice pot fi percepute prin gust si miros. Dupa parerea mea, daca aceste energii toxice sunt mentinute mult timp in tesuturi, ele pot avea efecte distrugatoare asupra sanatatii celulelor.

Ipoteze

Va rog sa luati aminte ca ceea ce urmeaza reprezinta o ipoteza personala de lucru, bazata pe treizeci de ani de studii personale si clinice. Dar, vreau sa fie foarte limpede, este vorba doar de opinia mea, care poate sau nu poate fi exacta. Oricum, acest tip de harta mentala m-a ajutat enorm, ori de cate ori m-am confruntat cu abundenta de fenomene neobisnuite, care apar in jurul starilor modificate de constiinta.

Cei patru tigrii

As vrea sa va spun ca exista patru elemente (cei patru tigrii) responsabile pentru ceea ce eu numesc detoxifiere psiho-spirituala. Ma refer la aceste elemente numindu-le tigri, fiindca, atunci cand sunt stimulate toate patru, ele pot crea o forta asemanatoare fortei tigrilor salbatici.

Ne-am referit deja la doua dintre ele: 1) modificarea perceptiei asupra timpului si spatiului si 2) istoria personala si toxicitatea emotionala. Celelalte elemente din cvartetul nostru sunt doua tipuri diferite de cai energetice subtile din corpul nostru. Primul sistem de cai energetice, numite meridiane, a fost descris de catre taoistii Chinei antice si este folosit de acupuncturisti. Al doilea sistem de cai energetice, numite nadis-uri, sunt cunoscute si folosite de yoghinii avansati, pentru influentarea constiintei insasi.

Meridianele

Primul meu contact cu ideea de meridiane s-a produs pe cand studiam creierul, in cadrul Cercetarii Acusticii Creierului, pe care am creat-o in 1983, in scopul documentarii stiintifice a efectelor sunetelor si muzicii, asupra tratarii creierului.

Acest interes pentru efectele sunetelor si muzicii asupra creierului s-a nascut din munca mea de psihoterapeut – adica, din credinta mea ca sunetele si muzica pot aprofunda si accelera procesul psihoterapeutic. Aceasta credinta m-a obligat sa inteleg mai bine procesele creier/minte implicate, fiindca era inceputul anilor `80, cand se stiau foarte putine lucruri despre acest fenomen. Intrucat nici eu nu eram specialist in studierea creierului, mi-am unit fortele cu diferiti cercetatori in domeniul bio-comportamental, care erau si ei intrigati de ideea ca sunetele si muzica ar fi putut fi folosite pentru a schimba starea creierului si a modifica perceptia.

Acesta a fost momentul in care am dezvoltat o forma unica de tehnologie psihoacustica, demers care a necesitat sute de ore de ascultare a diferitelor tipare de sunet, pentru a documenta efectele lor asupra creierului – in special in conformitate cu masuratorile realizate prin intermediul reprezentarii topografice a creierului (electroencefalogra mei).

Unul dintre cele mai ciudate efecte observate la mine insumi, dupa numeroase ore de ascultare a unor tipare de sunet care modifica starea mintii, a fost faptul ca, uneori, lobii urechii se iritau atat de mult, incat imi era greu sa continui ascultarea in casti, pana ce senzatia nu disparea.

S-a dovedit ca meridianele de acupunctura care trec prin multe dintre organele vitale ale corpului trec prin lobii urechii. Iar anumite tipuri de sunete par sa stimuleze aceste meridiane si, implicit, organele cu care sunt conectate. De asemenea, este posibil ca anumite sunete sa influenteze, in mod direct, sistemul de meridiane din corp, dupa cum cred si unii practicieni ai Taoismului.

Eu cred ca anumite tipuri de sunete pot, intr-adevar, fie sa stimuleze, fie sa inhibe activitatea meridianelor, in timpul unei sesiuni de vindecare prin sunete si/sau al unei experiente transformatoare. Si, adeseori, oamenii au relatat aparitia unor senzatii fizice distincte in anumite organe, in timpul unor expuneri intense la experiente cu sunete sau transformatoare, in general.

De asemenea, am constatat (fapt impartasit de multi acupuncturisti) , ca emotiile suprimate sunt, uneori, “stocate energetic” in organele fizice ale corpului. Astfel, de exemplu, furia este stocata, uneori, in ficat, frica – in rinichi, iar tristetea – in plamani si inima. In timpul unor intense experiente transformatoare, organele corpului pot descarca aceste energii inmagazinate (si amintirile asociate cu acestea) in sistemul corp/minte.